MĂNĂSTIREA ,,BUCURIA TUTUROR SCÂRBIŢILOR”, VEVERIŢA

Pe orice anotimp, cu trenul Chişinău-Ungheni până la staţia Bahmut, doar într-o oră şi ceva, mai apoi 3 km pe jos, sau cu un transport de ocazie, savurând din frumuseţea naturii, se poate ajunge la Mănăstirea Veveriţa cu hramul ,,Bucuria tuturor Scârbiţilor”. Mănăstirea Veveriţa este o aşezare monastică recentă, situată la marginea satului cu acelaşi nume. Din datele disponibile putem spune că mănăstirea a fost întemeiată pe la 1922-1924, având o gospodărie mare şi-o biserică frumoasă, hramul căreia nu se cunoaşte. În perioada sovietică, în 1948 Mănăstirea Veveriţa a devenit temporar schitul Mănăstirii Căpriana, iar în 1952 a fost închisă definitiv. Unii călugări au fost întemniţaţi, ceilalţi s-au refugiat, şi doar doi călugări, Tarasie şi Antonie, care locuiau în satul Veveriţa şi care nu au acceptat să plece, au fost ucişi de comunişti după 1960. Clădirile mănăstirii au fost distruse de reprezentanţii gospodăriei agricole din localitate. Biserica a fost folosită ca depozit, iar mai târziu a fost transformată în grajd. În 1985 locaşul sfânt a fost incendiat. Mănăstirea a fost reînfiinţată în 1993. În august 1994, mai la deal de biserica ruinată, s-a pus fundaţia bisericii de iarnă cu hramul ,,Maica Domnului Bucuria Tuturor Scârbiţilor”, stăreţiei şi chiliilor pentru monahi. Aceste construcţii au un plan deosebit, aripa dreaptă unde se află biserica de iarnă este realizată în stil rusesc, iar cea stângă în stil gotic. Deasupra tinzii, care împarte clădirea în două, se înalţă o clopotniţă în stil gotic, măsurând 36 m.